Skip to content

BOLI CU TRANSMITERE SEXUALĂ

Viata sexuala este o parte normala si sanatoasa a existentei noastre. Este un mod de a ne impartasi afectiunea si tandretea, placerea si bucuria. Pentru unii viata sexuala este o parte a unei relatii de lunga durata, iar pentru altii relatiile sexuale nu implica neaparat o relatie stabila. Pe aceasta cale indiferent daca aveti sau nu o relatie de cuplu vom incearca sa va ajutam sa aveti o viata sexuala sanatoasa.

“Infectii cu transmitere sexuala?”

Sunt infecti transmise de la o persoana la alta prin contact sexual. Exista foarte multe tipuri de astfel de infectii. Toate sunt transmise prin contact sexual neprotejat (fara prezervativ).

“Boli venerice = infectii cu transmitere sexuala?”

Amandoua inseamna infectii ce se transmit prin contact sexual. Termenul de “boli venerice” era folosit foarte des in trecut (dupa Venus, zeita iubirii). Astazi insa se prefera un termen mai adecvat: infectii cu transmitere sexuala (ITS).

“Ce este special la ITS?”

Cu totii contactam diferite boli infectioase intr-un moment sau altul al vietii noastre. Infectiile cu transmitere sexuala sunt si ele astfel de boli. Gravitatea evolutiei lor depinde de cat de repede le depistati si cat de devreme incepeti sa le tratati. Unele pot avea urmari grave si permanente asupra sanatatii daca sunt lasate netratate.

“CINE SE POATE IMBOLNAVI?”

Oricine are relatii sexuale se poate imbolnavi de ITS. Daca aveti un contact sexual neprotejat (vaginal, anal, oral) cu cineva care are o infectie, atunci o puteti lua si dvs.. Cu cat numarul partenerilor cu care aveti relatii sexuale creste, cu atat creste si riscul de a lua ITS.

“CE SEMNE MA PUN PE GANDURI?”

  • Secretii (scurgeri) neobisnuite din vagin sau din uretra (din penis). La femei exista o secretie fiziologica (normala). Ar trebui sa va ingrijorati daca secretia isi schimba culoarea, mirosul (devine chiar neplacut), consistenta, provoaca iritatii / mancarime sau e mai abundenta.
  • Eruptii cutanate langa vagin, penis sau anus.
  • Mancarime sau iritatie langa vagin, penis sau anus.
  • Dureri sau arsuri la urinare.
  • Urinare mai frecventa decat de obicei.
  • Durere la contactul sexual.

Daca observati unul din semnele descrise aici, atunci trebuie sa va duceti la: o clinica de boli dermato-venerice, la un cabinet de obstetrica-ginecologie, la un cabinet de planificare familiala, dispensar, o policlinica sau la medicul de familie. Cu cat descoperiti mai repede infectia si va adresati medicului pentru tratament, cu atat va veti vindeca mai usor.

ATENTIE! PUTETI AVEA ITS FARA SEMNE!

De exemplu, 9 din 10 femei cu gonoree nu au simptome (vezi “Gonoreea”). Aceasta pentru ca unele ITS sunt latente, adica semne pot aparea dupa cateva luni de la infectare (sau chiar mai mult) sau pur si simplu nu apar (“purtator sanatos”). Persoana infectata insa poate transmite boala sau poate pastra doar complicatiile acesteia la un moment dat. Asa ca daca aveti motive sa credeti ca v-ati infectat (chiar daca nu aveti semne) mergeti imediat la un control medical.

“CE FAC DACA BANUIESC CA AM ITS?”

In acest caz va duceti imediat sa va consulte un medic:
- Dermato-venerolog
- Ginecolog
- Urolog
- Medic de planificare familiala
- Medic de familie

ORICE INFORMATIE DATA PERSONALULUI MEDICAL ESTE STRICT CONFIDENTIALA

“CE SE INTAMPLA LA CABINETUL MEDICAL?”

Va vor vedea un medic si o asistenta medicala. In conditii de confidentialitate ei pot:

  • Sa depisteze daca intr-adevar aveti o ITS;
  • Sa va trateze si, in cele mai multe cazuri, sa elimine problema complet;
  • Sa va raspunda la toate intrebarile dumneavoastra.
  • Va vor intreba ce simptome aveti, care este starea dvs. generala de sanatate, despre relatiile sexuale. Aceste intrebari ii vor ajuta sa-si dea seama despre ce ITS este vorba.
  • Va vor examina zona genitala (atat la femei cat si la barbati)
  • Puteti fi rugat/a sa va faceti un set de analize, care pot include:
  1. examen de urina;
  2. analiza sangelui;
  3. examen al secretiei.

Daca sunteti insarcinata spuneti asta medicului, fiindca unele tratamente pot afecta fatul. Uneori vi se cere sa veniti la mai multe consultatii. Este extrem de important sa respectati aceste intalniri si sa va duceti la toate controalele pentru a va asigura
ca tratamentul a avut succes.

“TREBUIE SA VORBESC CU PARTENERUL?”

Da. Trebuie sa vorbiti cu partenerul de cuplu sau cu persoanele cu care ati avut contacte sexuale in perioada precedenta (pana sa va dati seama ca aveti ITS). Si ei pot fi infectati. Deci, au nevoie de un control medical si tratament cat mai repede cu putinta. E bine ca partenerii unui cuplu sa vina impreuna la clinica. Isi pot oferi reciproc sprijin afectiv si emotional. Amandoi vor urma tratamentul. Deci nu va mai exista riscul de a se infecta unul pe celalalt. Daca nu sunteti intr-o relatie stabila este la fel de important sa va convingeti partenerul actual sa mearga la un medic. Chiar si o scrisoare anonima este mai buna decat nimic.

“SA-I SPUI PARTENERULUI CA AI O ITS NU ESTE USOR”

Va puteti simti jenat/a, speriat/a, suparat/a, ranit/a sau chiar vinovat/a. Nu exista un mod bun sau rau de a-i comunica partenerului acest lucru. Daca intre dvs. exista o buna comunicare, atunci o puteti face! E important sa tineti minte ca ITS pot fi tratate cu succes doar daca sunt depistate la timp!

“CUM MA POT PROTEJA DE ITS?”

  • Cu cat reusiti sa respectati mai multe din “regulile de aur” de mai jos, cu atat veti fi mai putin expus riscului de a contacta ITS. Abstinenta va poate asigura o protectie maxima. Daca aveti o viata sexuala incercati sa aveti:
    -o relatie fidela cu un singur partener.
    Daca nu:
  • Limitati-va numarul de parteneri. Relatiile sexuale cu mai multe persoane inseamna un risc mai mare de a intalni pe cineva care sa aiba ITS.
  • Folositi prezervativul. E singurul mijloc de a va proteja de ITS si de sarcinile nedorite (daca e folosit corect).
  • Ganditi-va inainte de a avea un contact sexual si vorbiti cu partenerul de cuplu daca stiti ca aveti ITS. Este mai bine sa va abtineti daca unul din dvs. are o inflamatie, rana sau o secretie neobisnuita, pana cand aveti “unda verde” de la medic.
  • Aveti grija de igiena personala, in special de igiena organelor genitale inainte si dupa contactul sexual.

Care sunt cele mai importante infectii? Care este cauza si ce i se intampla cuiva daca se imbolnaveste? Puteti sa aflati toate aceste lucruri in urmatoarele pagini!

PADUCHII LATI (LĂŢEI)

 

Paduchii lati (phtirus pubis) sunt paraziti de 1-4 mm care determina pediculoza pubiana. Se fixeaza si isi depun ouale pe parul pubian; de aici se pot raspandi pe asternuturi sau imbracaminte, unde pot trai cateva zile.
Se pot observa cu ochiul liber la radacina firelor de par, ca niste pete mici maronii. Paduchii lati se transmit prin contactul intim cu persoana infestata sau prin folosirea in comun a lenjeriei, prosoapelor etc. Paduchi lati se hranesc cu sangele din vasele capilare. Ca urmare, pe piele apar mici umflaturi rosiatice (papule) care provoaca mancarimi intense.
Atentie! Paduchii lati pot supravietui o zi departe de corpul uman, mai ales in mediul umed (ex. prosoape, asternuturi umede). Pot urca in parul din sprancene sau din cap.

   

 

SCABIA (RÂIA)

Este o boala cauzata de un parazit (sarcoptes scabie ). Femela sapa galerii in piele mai ales in timpul noptii, iar dupa ce depune ouale, moare. Larvele inteapa pielea pentru a se hrani. Contaminarea se face prin contactul intim cu persoana infestata sau prin folosirea in comun a lengerieii, prosoapelor etc. Contactul sexual reprezinta o modalitate de transmitere a acestui parazit. Principalele semne ale bolii sunt: roseata pielii si mancarime intensa. In zona afectata pot aparea infectii secundare. Mai nou scabia are manifestari nespecifice, fiind greu de diagnosticat.
Atentie! Cazurile de scabie apar mai frecvent la persoanele cu igiena precara dar nu numai; de asemenea, pot aparea in colectivitati cum ar fi scoli, spitale etc.

   

CANDIDOZA GENITALA (POALA ALBA)

Este cauzata de o ciuperca (Candida albicans) ce traieste in mod normal pe piele si pe mucoase.
Este, deci, o infectie care nu se transmite neaparat pe cale sexuala. Atat femeile cat si barbatii pot avea candidoza genitala fara sa aiba nici un semn. Daca apar, la femeie semnele pot fi: iritatie, roseata, mancarime in zona organelor genitale externe, o secretie vaginala alba, vascoasa si/sau o senzatie de disconfort in timpul actului sexual. La barbat pot aparea iritatii si mancarime in zona penisului sau/si scurgeri din uretra.
Complicatii posibile: candidoza genitala nu este o boala grava, dar neplacuta prin simptomatologie. Deseori ea apare la persoane care iau antibiotice sau care sufera de anumite boli, precum diabetul zaharat.
Atentie!
Evitati sa purtati lenjerie intima care nu este din bumbac sau pantaloni foarte stramti.
In timpul menstruatiei folositi mai degraba tampoane externe decat interne, pe care trebuie sa le schimbati frecvent.
Daca stiti ca un antibiotic (luat pentru orice boala) va declanseaza candidoza genitala, spune-ti acest lucru medicului.
   

TRICHOMONIAZA

Este o boala cauzata de un parazit, Trichomonas vaginalis. La femeie, aceasta infectie se manifesta, cel mai frecvent, printr-o scurgere vaginala abundenta, galben-verzuie, spumoasa, urat mirositoare, insotita de roseata, si disconfort sau chiar dureri in timpul actului sexual. Infectia poate sa nu se manifeste (asimptomatica). La barbat, de cele mai multe ori, infectia nu se manifesta. Atunci cand apar, semnele constau in dureri si usturimi la urinat, scurgere uretrala,
roseata si iritatii la nivelul preputului. Complicatii: trichomoniaza nu este o boala grava. A fost insa asociata cu existenta unui risc mai mare de anexita, nastere prematura si infectare cu HIV. Atentie!
Chiar daca partenerul / partenera dvs. nu are nici un simptom, trebuie sa va tratati amandoi, altfel boala va reapare!

   

CHLAMYDIAZA

Chlamydiaza este determinata de un germen care locuieste in interiorul celulelor,
Chlamydia trachomatis. La femeie, chlamydia imbolnaveste cel mai frecvent colul uterin, uterul, trompele uterine si /sau uretra.
Ca urmare, in functie de localizare, semnele (cand apar) pot fi:
- scurgere vaginala galben -verzuie, putin abundenta, pe care femeile o pot ignora considerand-o normala;
-dureri abdominale joase;
-dureri si usturimi la urinat, insotite de nevoia de a urina frecvent.
La barbat, cel mai des Chlamydia determina inflamatia uretrei, dar poate afecta si prostata sau chiar testiculele. Semnele date de inflamarea uretrei sunt: usturimi la urinare si o secretie albicioasa, tulbure, din penis.
Complicatii:
Chiar daca nu se manifesta prin semne externe, chlamydia poate duce la infertilitate, adica imposibilitatea de a avea copii. Infectia se poate transmite de la mama bolnava la copil in timpul nasterii, provocand acestuia infectii ale ochilor sau cailor respiratorii, care pot figrave.

   

GONOREEA (BLENORAGIE SAU “SCULAMEMT”)

Este cauzata de o bacterie, Neisseria gonorrhoeae (gonococ). Femeile de obicei
nu prezinta simptomele infectiei. Manifestarile care totusi apar mai des sunt scurgeri vaginale mai abundente de culoare alb-galbuie, dureri, usturimi la urinare sau sangerari intre menstruatii.
La barbati, infectia se manifesta de obicei prin dureri la urinat si nevoia de a urina des, insotite de scurgere uretrala alb-galbuie.
Gonoreea se poate transmite si prin contact sexual oral (durere si iritatie la nivelul gatului) sau anal (scurgere si iritatie la nivelul anusului).
Complicatii:
Pana la 40% din femeile cu gonoree netratata au infectii la nivelul aparatului genital superior (uter, trompe si ovare). Ca urmare, femeile respective pot deveni sterile sau au riscul de a dezvolta abcese (pungi cu puroi) la nivelul acestor organe. Barbatii infectati au risc de complicatii genitale (ale epididimului testiculelor si sterilitate) sau urinare (stramtorarea uretrei). Femeia bolnava poate transmite infectia copilului sau in timpul nasterii. La nou-nascut, gonococul poate determina infectii ale ochilor, infectii respiratorii sau anorectale, care pot determina sechele in viitor.
Atentie! Gonoreea este o boala grava prin consecintele sale posibile.
Va puteti proteja evitand contactele sexuale intamplatoare si folosind prezervativul. Daca unul dintre parteneri este infectat, trebuie evitate contactele sexuale pana cand ambii parteneri sunt tratati si vindecati.SIFILIS (LUES SAU “CRUCI IN SANGE”)

Este o boala grava cauzata de infectia cu o spirocheta, Treponema pallidum. Este o boala care, netratata, are o evolutie lenta (10-15 ani), dar foarte grava. Cei 15 ani de evolutie pot fi impartiti in trei stadii:
-Sifilis primar: primele 6 luni de la contactul sexual
infectant. Dupa 10 – 90 zile de la infectie apare o rana (de obicei unica) in zona contactului sexual (vagin, gura, anus/rect). Rana, numita “sancru”, este o suprafata de unde lipseste pielea, de forma rotunda, ovala, ca o moneda mica, nedureroasa si cu baza tare. Dupa aprox. 3 saptamani, leziunea se vindeca singura, fara urma. De obicei, persoana se crede vindecata.
-Sifilis secundar: dureaza intre luna a sasea si a 24-a de la momentul infectarii. Acum apar modificari ale pielii palmelor. Testele de sange (RBW sau VDRL) sunt intens pozitive.
-Sifilis tertiar: este restul perioadei de evolutie pana
la 15 ani. Acum microbul se cantoneaza in diferite organe interne (oase, sistem nervos, aorta, etc.) pe care le distruge. Din acest moment boala este din ce in ce mai greu de vindecat si se poate ajunge chiar la deces.
Complicatii:
netratat, poate duce la afectarea grava a organelor interne (mai ales creier) si chiar la deces.
Sifilisul se transmite de la mama infectata la fat in timpul sarcinii, putand determina malformatii si alte afectiuni congenitale grave ale fatului.

NEGII GENITALI (CONDILOAME, VERUCI SAU VEGETATII VENERIENE)

Aparitia lor este determinata de anumite tulpini ale Virusului PapiIloma Uman (HPV). Atat la femei cat si la barbati, boala se manifesta prin aparitia uneia sau mai multor excrescente de culoarea pielii, carnoase, de dimensiuni initial mici, uneori chiar invizibile, care apar in zona genitala (vulva, vagin, col uterin, uretra, penis, anus sau tegumentul din jurul lor). Femeile cu negi pe peretii vaginului sau pe colul uterin pot sa nu observe existenta leziunilor, chiar daca sunt mai mari.
Complicatii:
La femeie, atunci cand sunt foarte mari, negii genitali pot impiedica nasterea pe cale naturala.
Atentie!
Ca orice infectie virala, negii genitali nu se vindeca. Chiar daca excrescentele dispar pe moment in urma tratamentului, virusul ramane cantonat in orga­nism si boala
poate reapare ulterior. Orice femeie care a avut negi genitali trebuie sa-si faca anual un test Babes – Papanicolau.

HERPESUL GENIT

Este determinat de virusul herpex simplex de tip 2, inrudit cu virusul simplex de tip 1, ce determina herpesul la nivelul gurii. La ambele sexe, infectia se manifesta printr-una sau mai multe vezicule ce pot aparea oriunde in zona genitala si sunt insotite de mancarimi. Veziculele se rup spontan si formeaza ulceratii care pot fi dureroase. Leziunile se vindeca singure in cateva zile, de obicei fara sa lase cicatrici.
Complicatii:
La ambele sexe pot aparea afectiuni neurologice. La femei, herpesul genital poate duce la pierderea sarcinii sau la nastere prematura. Daca mama este bolnava, copilul se poate infecta in timpul nasterii. La copil, pot aparea infectii ale ochilor, mucoaselor, pielii sau ale sistemului nervos. Unele dintre acestea pot fi foarte grave, ducand la decesul copilului sau la sechele pentru toata viata. Atentie! Virusul, odata intrat ramane in celulele organismului toata viata, determinand din cand in cand reaparitia simptomelor. Persoana infectata poate transmite infectia mai departe chiar daca nu are nici un semn de boala in acel moment. In timpul atacurilor de boala, contagiozitatea este maxima si nu trebuie avut contact sexual. Prezervativul asigura doar o protectie relativa contra transmiterii herpesului genital. Prezenta leziunilor herpetice creste riscul transmiterii HIV.

HEPATITA B

Hepatita B este o boala inflamatorie a ficatului, determinata de virusul hepatitei B. Exista mai multe feluri de virusuri ce pot determina hepatite (A, B, C, D, E, etc). intre aceste virusuri exista diferente in ceea ce priveste modul de transmitere si gravitatea bolii. Desi nu determina nici un fel de simptome ale aparatului genital, virusul hepatitei B se transmite cel mai frecvent pe cale sexuala. Alte cai de transmitere sunt: sange, transplanturi, instrumentar medical nesterilizat, de la mama la fat. De multe ori, hepatita B nu se manifesta clinic. Atunci cand apar, semnele cele mai frecvente sunt: oboseala, pierderea poftei de mancare, greata, voma, colorarea tegumentelor si mucoaselor (ochii) intr-o nuanta galbuie (icter).
Complicatii: hepatita B este o infectie grava. Virusul cantonat in ficat poate determina in timp hepatita cronica, ciroza hepatica sau cancer hepatic, urmate de deces. Purtatorii de virus B (AUSTRALIA) nu au voie sa doneze sange, chiar daca sunt sanatosi. Atentie! Va puteti proteja contra hepatitei B, ca si contra altor ITS, evitand contactele sexuale intamplatoare si folosind prezervativul.
Din fericire, contra infectiei cu virusul hepatitei B exista un vaccin care va poate proteja! Intrebati medicul dvs. de familie despre el!

INFECTIA CU HIV/SIDA

Sindromul Imunodeficitar Dobandit (in engleza AIDS) este o boala cauzata de
virusul HIV (virusul imunodeficientei umane). Virusul distruge sistemul imunitar al organismului facandu-l incapabil sa se apere in lupta cu agentii infectiosi.

Mecanismul de transmitere a virusului HIV este prin contact cu fluidele infectate, in care virusul este in concentratie mare (sange, sperma, secretii vaginale). La o persoana infectata, virusul HIV se afla in toate fluidele corpului (sange, sperma, secretii vaginale, lapte matern, lacrimi, saliva), dar in concentratii diferite. De aceea, nu toate fluidele sunt la fel de infectante.
HIV SE TRANSMITE prin:
-raport sexual(vaginal, anal, oral);
-sange (primirea de sange infectat prin transfuzie sau prin produse din sange);
-folosirea acelor si a altor obiecte ascutite, taioase nesterilizate;
-de la mama infectata la fat.
HIV NU SE TRANSMITE prin:
strangere de mana; atingere; imbratisare; folosirea in comun a canilor, farfuriilor, tacamurilor, a prosoapelor sau a hainelor, sarut, de pe clantele usilor, scaune de WC, din piscina sau prin intepaturi de tantari.
Infectia cu HIV poate fi depistata prin anumite teste de sange, care evidentiaza anticorpii sintetizati de organism contra virusului: ELISA Western Blot. In primele 1-9 luni de la contactul infectant aceste teste nu sunt insa concludente – organismului ii trebuie acest timp pentru a sintetiza anticorpii pe care ii depisteaza testul – de aceea rezultatul definitiv nu poate fi stiut pana ce nu trece aceasta perioada.